Semnul cu care se arata ca o marca postala si-a indeplinit menirea si nu mai poate fi intrebuintata se numeste obliterare.mijloacele intrebuintate in acest scop sunt diverse.In Afganistan(primele serii)si la prima marca din Trinidad (Lady Mcleod)s-a taiat sau s-a rupt o bucatica din timbru pentru a o considera anulata.Se intalneste si obliterarea cu penita prin linii drepte sau incrucisate(romania telegraf 1871 sau rusia nr.1)Mai exista si preobliterarea sau obliterarea imprimata de la inceput(in SUA si Franta).Cel mai raspandit mijloc de obliterare este stampilarea.Stampila este mai veche decat marca,la inceput trimiterile postale erau doar stampilate,o data cu aparitia timbrelor ,stampilei i s-a dat o noua intrebuintare,adica anularea marcilor postale.S-au folosit stapile diferite,de la cele mai primitive,confectionate din dopuri de pluta(in SUA) pana la cele sofisticate si ingrijite in Japonia.Stampile sofisticate sunt si cele folosite pentru obliterarea marcilor cu ocazii speciale.In filatelie s-au folosit si stampile de complezenta,la ordin,pentru ca timbrele vandute filatelistilor sa nu mai poata fi folosite pe trimiteri postale.Colectionarii cauta in special timbre noi,neobliterate,deoarece acestea sunt mai valoroase,dar unele marci stampilate sunt mai scumpe decat cele nestampilate,deoarece cele stampilate sunt mai rare.Astfel stampila a devenit un obiect de studiu foarte important,nu se cerceteaza numai forma stampilei dar si tusul cu care ea a fost aplicata.Falsificatorii primitivi se multumeau cu un singur desen fara a lua in considerare ca stampila se uzeaza si isi schimba aspectul in decursul anilor.
La începuturi, filatelia era hobby-ul exclusivist al familiilor regale şi al nobililor, al vedetelor de film sau al celebrităţilor din lumea sportului ori a altor persoane din viaţa publică.
Cu timpul, acest hobby a devenit accesibil tuturor, dând posibilitatea fiecărei persoane iubitoare de frumos de a avea prin timbre, pe raftul din bibliotecă, propria sa colecţie de istorie, o părticică a lumii.
Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black, fiind emis la 1 mai 1840, pentru a fi pus în circulaţie 5 zile mai târziu. La nici două decenii după emiterea acestuia, pe 15 iulie 1858, a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti, intitulată „Cap de bour”. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului.
Prima emisiune de mărci poştale româneşti este formată din patru valori, şi anume: 27, 54, 81 şi 108 parale.
În ultima decadă însă, s-au produs schimbări majore în întreaga comunitate filatelică, numărul colecţionarilor scăzând pretutindeni cu excepţia celor din Asia, al căror număr nu numai că a rămas constant dar a şi crescut semnificativ, fie datorită celor ce vor prin timbru să facă o investiţie, fie datorită colecţionarilor care sunt adevăraţi pasionaţi ai filateliei. Se pare, însă, că România îşi doreşte să ocupe locul fruntaş în acest trend descendent, comunitatea filatelică din România fiind pe cale de dispariţie iar cei ce încă mai cred în „prietenia timbrelor” sunt vechii colecţionari, ce îşi dau puţinul din pensie pentru câteva colite.
Lipsa de educaţie dar şi dezinteresul din partea autorităţilor contribuie încet dar sigur la ducerea acestei pasiuni în negura uitării, într-o ţară ce a avut printre cei mai mari filatelişti din Europa, şi aici nu pot să nu amintesc de vasta colecţie a regelui Carol al II-lea al României, ce făcea schimburi filatelice cu cei mai mari monarhi ai lumii, dar şi cu personalităţi din Europa, cum ar fi contele Ferrari.
„O lume într-un timbru” este sloganul sub care se prezintă Romfilatelia, divizia din cadrul Poştei Române ce se ocupă cu emiterea şi comercializarea mărcilor, plicurilor şi cărţilor poştale emise în România.
Romfilatelia emite în fiecare lună seturi filatelice interesante dar, din păcate, mult prea scumpe, sfidând întreaga comunitate din România dar şi Uniunea Poştală Universală, prin preţuri, uneori, nejustificat de mari, mai ales având în vedere că marea majoritate a colecţionarilor au un venit destul de mic, descurajând, astfel, şi începerea acestui hobby de către tineri.
Lumea filatelică românească este zdruncinată şi de numeroase scandaluri, cel mai notoriu fiind acela al dispariţiei unor timbre inestimabile din cadrul colecţiei expuse la Muzeul Filatelic Român, ce se află în clădirea Muzeului Naţional de Istorie a României, răspunsul autorităţilor fiind inexistent.
Dezinteresul se reflectă şi în modul în care este organizat muzeul, multe dintre timbre fiind păstrate în condiţii precare iar cei ce vor să admire aceste nepreţuite obiecte ce reprezintă o parte a patrimoniului cultural românesc trebuie să se lupte cu nişte sertare vechi, rigide, de metal, deseori ieşind din micuţa sală cu bătături la mâini. De asemenea, şi modul în care sunt aşezate descurajează orice vizitator de a vedea întreaga colecţie.
Filatelia românească îşi recapătă locul exclusivist pe care această pasiune o întruchipa la începuturile ei, fiind astăzi înţeleasă doar de cei ce au o educaţie în acest sens.
Timbrul este, alături de imn, drapel, stemă, unul dintre simbolurile reprezentative ale fiecărui stat iar gradul de cultură şi civilizaţie este dat de respectul pe care societatea îl are pentru aceste valori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu