CUMPARA TIMBRE ROMANESTI SI STRAINE LA PRETURI MICI - CEA MAI BUNA INVESTITIE!




AU DISPARUT DE LA MUZEUL FILATELIC ROMAN

In plus, alte 660 de timbre, din emisiunea a II-a "Cap de bour 1858" si "Principatele Unite 1862 si 1864", sunt de asemenea suspecte de a fi falsificate, iar valoarea de inventar a acestor timbre este de cateva milioane de euro, dar valoarea lor de piata este inestimabila, informeaza Jurnalul National.
Inspectorii Curtii de Conturi au constatat mari nereguli la Posta Romana si la Muzeul National Filatelic, in ceea ce priveste pastrarea tezaurului filatelic al Romaniei.
Adica au fost intocmite doar documentele de predare-primire, fara sa fie inventariate si numarate timbrele. S-a mai constatat ca desi Ministerul Finantelor a solicitat in scris, inca din 1997 (adresa 21211/1997), sa se realizeze in regim de urgenta inventarierea generala a Conservatorului de timbre, abia in 2004 Posta Romana a dispus inceperea inventarierii.
In acelasi an, Tezaurul National Filatelic a fost incredintat nou-infiintatului Muzeu National Filatelic, din cadrul Companiei Nationale Posta Romana. Dar, si de aceasta data, predarea-primirea s-a facut doar scriptic, de aceea exista suspiciunea ca acesta ar fi constituit al doilea moment in care cele 215 timbre "Cap de bour 1858" ar fi putut fi sustrase.

COSTICA MOROIU-UN MASON FILATELIST FALSIFICATOR CONTROVERSAT
Denuntul tutungiului
La sfarsitul secolului al XIX-lea era o adevarata moda realizarea unor copii fidele ale marcilor postale rare, scoase de mult timp din circulatie. In Italia, Franta sau Anglia existau ateliere unde se realizau matritele respectivelor marci postale, iar timbrele obtinute erau vandute ca atare. Contrafacerile de acest tip au aparut in urma cererii de pe piata filatelica, fiind folosite pentru intregirea colectiilor filatelistilor care doreau sa detina toate marcile postale existente. De regula, aceste marci sunt usor de recunoscut din cauza diferentei de calitate dintre hartia pe care era tiparit originalul si cea pe care se realiza copia, a cernelurilor cu care erau realizate si a desenului care nu era identic cu emisiunea oficiala.

Din punct de vedere criminalistic, marcile falsificate in dauna colectionarilor fac parte din categoria falsului de documente. Marcile postale emise in Moldova erau printre cele falsificate prin acest procedeu. Din actele intocmite de procurorii bucuresteni, capitanul Moroiu a cumparat de la un asemenea atelier cliseele timbrelor romanesti emise pana in anul 1872. Acesta a inceput sa realizeze marcile false, vanzandu-le cu mentiunea ca ele nu sunt originale. In ciuda acestor mentiuni, la denuntul unui tutungiu, Grigore Mocioaca, in data de 8 martie 1889, primul procuror de Ilfov, Boldur Voinescu, ajutat de mai multi comisari de politie organizeaza o descindere la Tipografia "Universul", unde se realizau marcile lui Moroiu. Aici apare in actele de cercetare si numele directorului ziarului "Universul", Luigi Cazzavilan, caruia autoritatile i-au solicitat spirjinul in derularea anchetei. Dupa vizita autoritatilor la tipografie, urmeaza o descindere in forta, la domiciliul lui Moroiu. In urma perchezitiei domiciliare, au fost gasite mii de marci postale din Moldova, Principatele Unite si Romania, toate iesite din uz. In ciuda acestor descoperiri, Moroiu scapa. El nu este pus sub acuzatie din lipsa de probe. Procurorul se intoarce la sediul institutiei unde il astepta o noua informatie: "In spatele umblatoarei sunt ingropate clisee de timbre postale vechi «Cap de Bour»".
Moroiu este arestat si dus in penitenciarul Vacaresti. In timpul detentiei, acesta incearca sa se sinucida, dar scapa ca prin minune. Urmeaza o cercetare anevoioasa, dosarul fiind instrumentat fara ca procurorii sa aiba jurisprudenta necesara rezolvarii acestui caz. In timpul procesului, din lipsa de dovezi, nu s-a putut dovedi ca Moroiu ar fi vandut "facaturile" sale ca marci postale autentice, drept urmare, acesta scapand de puscarie. In ciuda acestor aventuri, la scurt timp dupa terminarea procedurilor judiciare, Moroiu infiinteaza Societatea Filatelica Romana - prima asemenea entitate in istoria filateliei romanesti - si devine secretarul acesteia. Presedintele organizatiei infiintate de Moroiu este deputatul D.C. Butculescu, iar membrii acesteia sunt nume sonore ale vremii, deputatul I. Oteteleseanu, primarul orasului Sinaia, George Matheescu, generalii August Gorjan si J. Thorand sau magistratul P. Obedenaru.
Incercari cu iz de inselatorie
Aventurile lui Moroiu in lumea filatelistilor nu se opresc nici dupa timpul petrecut in puscaria Vacaresti. De numele lui se leaga si alte incercari, de aceasta data cu un iz de inselatorie. Astfel, in 1881 a creat o serie de marci postale fantoma, potrivit carora, in anul aparitiei primului efect postal din Moldova, ar fi fost realizate patru timbre cu valori nominale de 15, 45, 90 si 135 de parale. El a creat aceste marci fantoma si le-a comercializat ca atare. Nu a avut succes, filatelistii neluand in seama tentativa lui Moroiu. O alta isprava a capitanului a fost cea cu marcile postale emise in Mangalia pe vremea cand a fost detasat, in anul 1883, la garnizoana din acest oras. "Afacerea" a fost ceva mai reusita. El a emis doua serii formate din patru, respectiv 11 timbre locale. Acestea, desi nu sunt recunoscute ca marci postale oficiale si nu apar in cataloagele generale sunt bine cotate si se vand la un pret destul de mare. Curios este ca pentru aceste doua "emisiuni" filatelice, Moroiu nu a fost cercetat, desi a sustinut in mod mincinos ca sunt marci autentice. De altfel, la sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului XX au fost zeci de asemenea "afaceri" ale unor filatelisti care au incercat sa profite de naivitatea colectionarilor.
"Facaturile" lui Moroiu sunt un subiect de disputa chiar si in zilele noastre. Iata ce a notat presedintele Federatiei Filatelice Romane, Leonard Pascanu: in anul 1881 apare la Bucuresti revista «Timbrophilo», jurnal-Philatelisticu-Roman. In nr. 2, Moroiu scrie continuarea unui articol din primul numar, prezentand timbrele Moldovei. Le prezinta ca asa-zise timbre de mana, utilizate in Moldova in anii 1852-1853, facand o descriere si impartire a lor in patru valori: 15 parale pentru jurnale, 45 de parale pentru scrisori simple, 90 de parale pentru scrisori recomandate, 135 de parale pentru scrisori imprimate care aveau o greutate mare. Moroiu face precizarea ca aceste timbre au fost aplicate cu mana, foarte rar, in culoare neagra, in mod obisnuit fiind intalnite in culoare albastra pe diverse hartii. Ulterior, aceste date despre primele timbre moldovenesti sunt incluse in catalogul propriu. In 1994, renumitul cercetator britanic Gabriel Sassower, face o prezentare inedita a «Catalogului C. M. Moroiu» tiparit in 1886, si descoperit in biblioteca "Societatii Regale de Filatelie". Acesta a fost considerat primul catalog filatelic romanesc, unde Moroiu isi prezenta din nou facaturile. Tot in 1994, in "Romania The Bull's Heads of Moldavia", lucrare a renumitului expert Fritz Heimbuchler, sunt prezentate reproduceri ale acestor timbre, precum si o scrisoare prefilatelica originala, expediata de la Focsani la Iasi in 1885. Pe aceasta, Moroiu a aplicat stampila de mana proprie, care valora 135 de parale. Prin articolul din 1881 al revistei "Timbrophilo" si al catalogului din 1866, piata filatelica interna, bine pregatita teoretic, si cea internationala a fost invadata de fantomaticele timbre ale lui Moroiu. Aparitia intr-o gama variata de culori si tipuri de hartie ne conduce la concluzia ca Moroiu si-a lasat imaginatia sa fabuleze creand fel de fel de variante. Prezentarea acestor falsuri tine doar de istoria postala si istoria filateliei in Romania, dar, prin pitorescul lor, timbrele isi gasesc cu siguranta locul in orice exponat clasic romanesc."
Cum sunt prinsi falsificatorii
Fals este denumirea data marcilor si pieselor filatelice lipsite de autenticitate. In cazul marcilor postale se cunosc falsuri de la prima emisiune "Cap de bour" si pana la timbrele aparute prin anii '30. Unii colectionari specializati in domeniu au reusit sa adune pe parcursul anilor sute de asemenea piese, unele mai reusite altele mai putin asemanatoare cu cea originala.
Legislatia din zilele noastre pedepseste aspru orice contrafacere, indiferent ca acesta se realizeaza in detrimentul postei - in cazul marcilor postale in uz - sau in detrimentul filatelistilor.
Amatorii de asemenea fapte risca sa fie condamnati conform articolului 465, 466, 467 si 468 din Codul Penal pentru falsificare de marci postale si alte efecte postale, punere in circulatie a acestora indiferent ca ele sunt emise de Posta Romana sau de catre o autoritate postala straina. Se pedepseste si detinerea si folosirea instrumentelor sau materialelor destinate a fi folosite la falsificarea marcilor postale.
Marcile postale falsificate pot fi definite de specialisti prin examinare prealabila, intrinseca si comparativa. In practica sunt folosite urmatoarele procedee de comparare: juxtapunere, suprapunere si imbinare, iar metodele tehnico-stiintifice de examinare a marcilor postale falsificate sunt examinarea in radiatii ultraviolete, infrarosii, Röntgen, examinarea fosforescentei materialelor de scriere, tratarea piesei filatelice cu solventi organici, cu turnesol, cu vapori de iod, ionidina, cu solutie Moser, realizarii betagrafiei, examinarea colorimetriei, in spectrul vizibil, spectrofotometriei, cu laser si prin luminiscenta.
Din toate cele enumerate mai sus, specialistii romani dispun doar de cate ceva din tehnica necesara pentru realizarea examinarii. In putinele cazuri cand falsificatori din Romania au fost descoperiti, singura dovada pe baza careia judecatorul a putut sa se pronunte a fost studiul realizat de un expert in filatelie, care nu face parte din corpul expertilor autorizati de Ministerul Justitiei, expertii in domeniul filatelic fiind autorizati de un organism international al colectionarilor de timbre.
Laszlo KALLAI















































