ADRIAN COSMESCU stamps gallery
clicking on a picture will open a larger image.
ACESTE TIMBRE sunt DE VANZARE,AM UN STOC BOGAT DE TIMBRE ROMANESTI SI STRAINE,PUTETI SA CERETI SI ALTE TIMBRE CARE NU APAR PE ACEST BLOG,
sâmbătă, 16 mai 2015
vineri, 27 decembrie 2013
duminică, 1 decembrie 2013
joi, 24 octombrie 2013
joi, 29 august 2013
joi, 22 august 2013
TOP 8 CELE MAI RARE SI MAI SCUMPE TIMBRE DIN LUME
Stamp Rarity
#1 Do you know the golden world`s rarest stamps, the 1855 sweden 3 skilling yellow color error
CUMPAR TIMBRE PENTRU REVANZARE
FAC IDENTIFICARI-EVALUARI
VAND TIMBRE ROMANESTI SI STRAINE,tel.0729600730
#2 british guiana
Twelve-year old L. Vernon Vaughan discovered this rarity in1873 among letters in his family's attic. In 1980 it was auctioned to John Dupont for $935,000. Long reputed to be the rarest stamp in the world, a second copy, still to be authenticated, recently surfaced in Germany. (1856). |
#3POST OFFICE MAURITIUS(TWO STAMPS)
The British colony of Mauritius produced only 500 examples of each of its first two stamps. Fewer than 30 survive today. In 1993 a cover bearing both the 1d and 2d stamps sold for $3.8 million, the highest price ever paid for a stamp collecting item. (1847) |
#4 HAWAIIAN MISSIONARIES
The first four stamps issued by Hawaii are called the "Missionaries" because they were frequently used by island missionaries to send letters back to the United States. The lowest denomination, the two-cent, is the rarest of the set. (1851) |
#5 U.S.FRANKLIN Z-GRILL
The rarest of U.S. stamps, with only 2 known to exist, its "Z-grill" is a pattern of tiny squares pressed into the paper to allow the canceling ink to be absorbed, thus discouraging postage cheaters from washing it out. The use of grills was found to be impractical and was discontinued in the U.S. after 1871. (1867) |
#6 The most famous of U.S. stamps is the airmail "inverted Jenny." (1918)
#7 U.S.CIA INVERTED
#8 CANADA INVERTED CENTER
#9 ROMANIA - PORTO GAZETEI
Cea mai scumpă piesă filatelică românească este ziarul Zimbrulu-Vulturulu, francat cu nu mai puţin de 8 mărci de 5 parale Porto Gazetei din a doua emisiune Cap de Bour.
Acesta a fost şi obiectul uneia dintre cele mai mari tranzacţii din ultimii cinci ani, fiind vândut la o licitaţie la Geneva, cu aproximativ un milion de dolari (inclusiv taxe).
În prezent, în lume, sunt existente 750 de exemplare de "Cap de Bour" din prima emisiune autentice, dintre care 50 se află în România.
PRINTRE PRIMELE First Day Cover ROMANESTI
CAT VALOREAZA?
ESTE INTREBAREA CEA MAI DES INTALNITA DESPRE TIMBRE.EXISTA DOAR CATEVA MII DE TIMBRE RARE SI SCUMPE IN LUME,RESTUL SUNT TIMBRE COMUNE,FARA O VALOARE DEOSEBITA PE CARE LE COLECTIONEZI DIN PASIUNE.
Prin cuvantul "filatelie" se intelege practic pasiunea pentru marci postale, care se concretizeaza ,la inceput,numai prin colectionare, iar intr-un stadiu mai avansat si prin studierea lor.Pentru a fi filatelist trebuie, in primul rand, tragere de inima pentru obiectul colectiei, intr-un cuvant, pasiune pentru timbre.Nu poate fi considerat "filatelist" acela care si-a cumparat o colectie la a carei intocmire a muncit o alta persoana, nici un bogatas care investeste mari sume de bani in marci,pentru o mai comoda conservare a averii si nici comerciantul al carui scop este doar achizitionarea unor cantitati mari de timbre ieftin, cu scopul de a le revinde.Filatelistul asculta de aceleasi legi care sunt valabile pentru toate genurile de colectionare si, in plus, de cele specifice filateliei.Prin colectionare se intelege strangerea in mod sistematic a unor obiecte si pastrarea lor .Colectionand, se naste dorinta de perfectionare neincetata a colectiei.Astfel simpla pasiune devine o preocupare permanenta care se incadreaza ,oarecum, intr-o disciplina.Eu cred ca dintre toate genurile de colectionare, cea mai pasionanta este FILATELIA.Filatelia te invata sa fi ordonat,si iti dezvolta gustul pentru frumos.Este un mod eficient de imbogatire a cunostintelor generale, de istorie,geografie,stiinta,arta,politica,si nu lipsita de importanta este si latura economica a filateliei,fiecare colectie de timbre este o casa de economii in miniatura,treptat,fara eforturi deosebite si aproape fara sa-ti dai seama,marindu-ti colectia de timbre,iti maresti si averea,economiile.Avand in vedere ca in marea lor majoritate,marcile postale isi pastreaza valoarea lor reala,la unele chiar crescand semnificativ,ne putem da seama ce pot deveni aceste mici economii de-a lungul mai multor ani.Timbrele mai au avantajul de a avea un volum mic si o greutate neinsemnata,putand fi usor pastrate si transportate.Cam atat pentru inceput dar sper ca v-am trezit interesul, voua, cei care atunci cand vedeti un timbru, intrebati doar: CAT VALOREAZA/?
Director Web AdSmarty
UNA DIN RARITATILE FILATELICE ALE ROMANIEI:
RECENSAMANTUL POPULATIEI 1956 CENTRU INVERSAT
STITI CUM A APARUT ACEASTA EROARE?
Unul din muncitorii tipografi care supraveghea procesul de imprimare a colilor de timbre, a profitat de neatentia sefilor si s-a gandit cum ar putea “sa faca un ban in plus”. A ajuns la concluzia ca, inversand matrita din centrul machetei care avea bun de tipar, s-ar fi nascut o eroare filatelica rara, care ar fi valorat enorm in acele timpuri tulburi. Zis si facut. Planul i-a reusit, eroarea “involuntara” a fost creata, iar el a vandut colile unui mare speculant. Dar, asa cum se intampla de multe ori, afacerea a rasuflat iar el s-a trezit umflat de militie, fara a mai apuca sa se bucure de bogatia stransa peste noapte.
ROMANIAN FIRST STAMPS
The principality of Moldavia issued stamps immediately upon gaining autonomy in 1858, with the first cap de bour stamps being issued in July 1858. These were produced by handstamping on laid paper, and are now quite rare. The initial round design was shortly followed by one using a square frame with rounded corners, and using blue or white wove paper. These are somewhat more common.
215 stamps from the issue “Bull Head” ro: Cap de Bour), issued in 1858, disappeared from the National Philatelic Museum. Other stamps 660 are suspected to be false.
After the union of Moldavia and Wallachia in 1861, the design was adapted to show the emblems of both principalities side-by-side, and inscribed "FRANCO SCRISOREI". The first stamps inscribed "POSTA ROMANA" were issued in January of 1865; the three values depicted Prince Alexander John Cuza in profile, facing right.
These did not last long in use, as Cuza was deposed the following year, and new stamps depicted Prince Carol I, also in profile, but facing left, and in a style very similar to contemporary French stamps. The adoption of the leu in 1867 required stamps in new denominations, which appeared in 1868.
In 1869, a new design consisted of the profile as before, but enclosed in an oval frame, a change lasting only until 1872, when the previous round frame once again came into use, with an overall design reminiscent of the contemporaneous stamps of France. They were originally printed in Paris, and then reprinted in Bucharest from 1876, the reprints having a rougher appearance and coarser perforations. New colors and values appeared in 1879.
In 1885 a new definitive series used larger and more readable numeric tablets, and surmounted Carol's profile with a bird. In 1889 the stamp paper was also impressed with a coat of arms, similar to, but not a true watermark. In 1891, Romania issued its first commemorative stamps, a series of five in which the usual profile of the king was framed by an inscription marking 25 years of his reign.
The series of 1893 introduced a variety of frames, and the first stamps denominated in lei.
In 1896, Romanian stamps were overprinted in Turkish currency for use on ships passing between Constanta and Constantinople.
In 1903 the first pictorial designs were issued to note the opening of a new post office in Bucharest, followed by a series of 10 designs in 1906, for the 40th anniversary of Carol's reign.
SECRETELE CAPULUI DE BOUR
În filatelie, prin reimpresiune se înţelege reimprimarea unor mărci poştale aferente anumitor emisiuni, care s-au epuizat ori au fost retrase din circulaţie dintr-un motiv sau altul. Acestea se fac numai cu clişeele originale care au folosit la imprimarea emisiunilor în discuţie. Reimpresiunile pot fi realizate având caracteristicile mărcilor originale sau deosebindu-se de acestea prin coloritul hârtiei, compoziţia cernelurilor tipografice etc. Majoritatea reimpresiunilor nu mai au putere de francare, ele fiind realizate în vederea completării unor colecţii oficiale, ori în alte scopuri filatelice.
În literatura autohtonă de specialitate se vorbeşte despre REIMPRESIUNEA „CAP DE BOUR”, una singură, denumită uneori şi reimpresiunea GORJAN. Referiri la aceasta întâlnim în articolele publicate de către Castle în revista „London Philatelist”, în anul 1902; articolele publicate de John N. Luff în „The Philatelic Journal od America”. DE asemenea, menţionăm şi o scrisoare a unui oarecare Păulescu publicată în revista „l’echo de la timbrologie”, în 1902. Toscsac şi Witzleben documentează cel mai complet „reimpresiunea Gorjan”, care împreună cu Paul Focşeneanu, precizează că în 1891, directorul general al poştelor, colonelul Gorjan, a intrat în posesia matriţelor CAP DE BOUR.
El a numit o comisie pentru stabilirea autenticităţii respectivelor clişee. În acea comisie se afla şi cunoscutul gravor Fessler, care după ce curăţă matriţele, execută, în atelierul său, grupe de câte trei copii cu fiecare matriţă, în tuş negru pe hârtie albă. El a reţinut pentru colecţia personală, câte un timbru reimprimat astfel, celelalte două din fiecare valoare fiind preluate de către Gorjan şi membrii comisiei. Comisia execută o reimpresiune cu următoarele tiraje:
- 27 parale = 50 bucăţi; hârtie roz, groasă; tuş negru.
- 54 parale = 30 bucăţi; hârtie verzuie; tuş albastru închis.
- 81 parale = 30 bucăţi; hârtie albăstruie, subţire; tuş negru.
- 108 parale = 20 bucăţi; hârtie roz; tuş negru.
Dat fiind faptul că matriţele erau afectate de rugină, calitatea mărcilor reimprimate a fost nesatisfăcătoare, ceea ce l-a determinat pe Gorjan să ordone distrugerea lor.
Sursele nu fac nicio referire la vreo anumită reimpresiune pe hârtie albă cu tuş negru. Aceleaşi surse, în „Illustriertes Briefmarken Journal” nr. 7/1892 fac referire la: „reimpresiunile Gorjan care s-au făcut pe hârtie albă şi care au intrat în posesia fostului căpitan Moroiu”. Nu credem că acest fapt s-a întâmplat în realitate (falsurile Moroiu reprezintă orice numai CAPUL DE BOUR nu).
Nimeni nu face nicio precizare asupra scopului în care au fost făcute reimpresiunile Gorjan; câte tiraje au fost în fapt?
Gorjan a ordonat ca matriţele să fie învelite în ceară şi sigilate într-o casetă (a cărei urmă avea să se piardă o vreme). Câte reimpresiuni Gorjan vor fi fost, nu se ştie; cred că ar trebui să contabilizăm două tiraje la această reimpreisune: primul pe hârtie albă. La o licitaţie filatelică din Elveţia sunt prezentate exemplare CAP DE BOUR emisiunea I pe hârtie albă, tuş negru drept… eseuri.
Urma matriţelor originale se pierduse, dar în 1944 un funcţionar de rang înalt al poştei anunţa că a descoperit într-o casetă sigilată matriţele originale, cântărind aproximativ 150 de grame fiecare, ale timbrelor CAP DE BOUR, învelite în ceară, pe care le-a verificat prin aplicare pe hârtie. Nu se ştie nimic despre ce a făcut acolo acest funcţionar numit Oprescu. Câte reimprimate a tras, unde sunt ele, cui a predat matriţele descoperite, dar mai ales ce s-a întâmplat cu Oprescu după 1944?
Aşadar, până nu de mult se ştia despre existenţa reimpresiunilor la Emisiunea I CAP DE BOUR astfel:
- Fessler = câte 3 (trei) bucăţi din fiecare valoare; hârtie albă; negru;
- Gorjan = două tiraje, unul pe hârtie color, celălalt pe hârtie albă.
- Oprescu = o verificare. Bănuim cel mult 10 bucăţi din fiecare valoare, probabil pe hârtie albă cu tuş negru (?).
În literatura autohtonă de specialitate se vorbeşte despre REIMPRESIUNEA „CAP DE BOUR”, una singură, denumită uneori şi reimpresiunea GORJAN. Referiri la aceasta întâlnim în articolele publicate de către Castle în revista „London Philatelist”, în anul 1902; articolele publicate de John N. Luff în „The Philatelic Journal od America”. DE asemenea, menţionăm şi o scrisoare a unui oarecare Păulescu publicată în revista „l’echo de la timbrologie”, în 1902. Toscsac şi Witzleben documentează cel mai complet „reimpresiunea Gorjan”, care împreună cu Paul Focşeneanu, precizează că în 1891, directorul general al poştelor, colonelul Gorjan, a intrat în posesia matriţelor CAP DE BOUR.
El a numit o comisie pentru stabilirea autenticităţii respectivelor clişee. În acea comisie se afla şi cunoscutul gravor Fessler, care după ce curăţă matriţele, execută, în atelierul său, grupe de câte trei copii cu fiecare matriţă, în tuş negru pe hârtie albă. El a reţinut pentru colecţia personală, câte un timbru reimprimat astfel, celelalte două din fiecare valoare fiind preluate de către Gorjan şi membrii comisiei. Comisia execută o reimpresiune cu următoarele tiraje:
- 27 parale = 50 bucăţi; hârtie roz, groasă; tuş negru.
- 54 parale = 30 bucăţi; hârtie verzuie; tuş albastru închis.
- 81 parale = 30 bucăţi; hârtie albăstruie, subţire; tuş negru.
- 108 parale = 20 bucăţi; hârtie roz; tuş negru.
Dat fiind faptul că matriţele erau afectate de rugină, calitatea mărcilor reimprimate a fost nesatisfăcătoare, ceea ce l-a determinat pe Gorjan să ordone distrugerea lor.
Sursele nu fac nicio referire la vreo anumită reimpresiune pe hârtie albă cu tuş negru. Aceleaşi surse, în „Illustriertes Briefmarken Journal” nr. 7/1892 fac referire la: „reimpresiunile Gorjan care s-au făcut pe hârtie albă şi care au intrat în posesia fostului căpitan Moroiu”. Nu credem că acest fapt s-a întâmplat în realitate (falsurile Moroiu reprezintă orice numai CAPUL DE BOUR nu).
Nimeni nu face nicio precizare asupra scopului în care au fost făcute reimpresiunile Gorjan; câte tiraje au fost în fapt?
Gorjan a ordonat ca matriţele să fie învelite în ceară şi sigilate într-o casetă (a cărei urmă avea să se piardă o vreme). Câte reimpresiuni Gorjan vor fi fost, nu se ştie; cred că ar trebui să contabilizăm două tiraje la această reimpreisune: primul pe hârtie albă. La o licitaţie filatelică din Elveţia sunt prezentate exemplare CAP DE BOUR emisiunea I pe hârtie albă, tuş negru drept… eseuri.
Urma matriţelor originale se pierduse, dar în 1944 un funcţionar de rang înalt al poştei anunţa că a descoperit într-o casetă sigilată matriţele originale, cântărind aproximativ 150 de grame fiecare, ale timbrelor CAP DE BOUR, învelite în ceară, pe care le-a verificat prin aplicare pe hârtie. Nu se ştie nimic despre ce a făcut acolo acest funcţionar numit Oprescu. Câte reimprimate a tras, unde sunt ele, cui a predat matriţele descoperite, dar mai ales ce s-a întâmplat cu Oprescu după 1944?
Aşadar, până nu de mult se ştia despre existenţa reimpresiunilor la Emisiunea I CAP DE BOUR astfel:
- Fessler = câte 3 (trei) bucăţi din fiecare valoare; hârtie albă; negru;
- Gorjan = două tiraje, unul pe hârtie color, celălalt pe hârtie albă.
- Oprescu = o verificare. Bănuim cel mult 10 bucăţi din fiecare valoare, probabil pe hârtie albă cu tuş negru (?).
..
cataloage filatelice online
TIMBRE OBLITERATE/
STAMPILATE
Semnul cu care se arata ca o marca postala si-a indeplinit menirea si nu mai poate fi intrebuintata se numeste obliterare.mijloacele intrebuintate in acest scop sunt diverse.In Afganistan(primele serii)si la prima marca din Trinidad (Lady Mcleod)s-a taiat sau s-a rupt o bucatica din timbru pentru a o considera anulata.Se intalneste si obliterarea cu penita prin linii drepte sau incrucisate(romania telegraf 1871 sau rusia nr.1)Mai exista si preobliterarea sau obliterarea imprimata de la inceput(in SUA si Franta).Cel mai raspandit mijloc de obliterare este stampilarea.Stampila este mai veche decat marca,la inceput trimiterile postale erau doar stampilate,o data cu aparitia timbrelor ,stampilei i s-a dat o noua intrebuintare,adica anularea marcilor postale.S-au folosit stapile diferite,de la cele mai primitive,confectionate din dopuri de pluta(in SUA) pana la cele sofisticate si ingrijite in Japonia.Stampile sofisticate sunt si cele folosite pentru obliterarea marcilor cu ocazii speciale.In filatelie s-au folosit si stampile de complezenta,la ordin,pentru ca timbrele vandute filatelistilor sa nu mai poata fi folosite pe trimiteri postale.Colectionarii cauta in special timbre noi,neobliterate,deoarece acestea sunt mai valoroase,dar unele marci stampilate sunt mai scumpe decat cele nestampilate,deoarece cele stampilate sunt mai rare.Astfel stampila a devenit un obiect de studiu foarte important,nu se cerceteaza numai forma stampilei dar si tusul cu care ea a fost aplicata.Falsificatorii primitivi se multumeau cu un singur desen fara a lua in considerare ca stampila se uzeaza si isi schimba aspectul in decursul anilor.
La începuturi, filatelia era hobby-ul exclusivist al familiilor regale şi al nobililor, al vedetelor de film sau al celebrităţilor din lumea sportului ori a altor persoane din viaţa publică.
Cu timpul, acest hobby a devenit accesibil tuturor, dând posibilitatea fiecărei persoane iubitoare de frumos de a avea prin timbre, pe raftul din bibliotecă, propria sa colecţie de istorie, o părticică a lumii.
Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black, fiind emis la 1 mai 1840, pentru a fi pus în circulaţie 5 zile mai târziu. La nici două decenii după emiterea acestuia, pe 15 iulie 1858, a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti, intitulată „Cap de bour”. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului.
Prima emisiune de mărci poştale româneşti este formată din patru valori, şi anume: 27, 54, 81 şi 108 parale.
În ultima decadă însă, s-au produs schimbări majore în întreaga comunitate filatelică, numărul colecţionarilor scăzând pretutindeni cu excepţia celor din Asia, al căror număr nu numai că a rămas constant dar a şi crescut semnificativ, fie datorită celor ce vor prin timbru să facă o investiţie, fie datorită colecţionarilor care sunt adevăraţi pasionaţi ai filateliei. Se pare, însă, că România îşi doreşte să ocupe locul fruntaş în acest trend descendent, comunitatea filatelică din România fiind pe cale de dispariţie iar cei ce încă mai cred în „prietenia timbrelor” sunt vechii colecţionari, ce îşi dau puţinul din pensie pentru câteva colite.
Lipsa de educaţie dar şi dezinteresul din partea autorităţilor contribuie încet dar sigur la ducerea acestei pasiuni în negura uitării, într-o ţară ce a avut printre cei mai mari filatelişti din Europa, şi aici nu pot să nu amintesc de vasta colecţie a regelui Carol al II-lea al României, ce făcea schimburi filatelice cu cei mai mari monarhi ai lumii, dar şi cu personalităţi din Europa, cum ar fi contele Ferrari.
„O lume într-un timbru” este sloganul sub care se prezintă Romfilatelia, divizia din cadrul Poştei Române ce se ocupă cu emiterea şi comercializarea mărcilor, plicurilor şi cărţilor poştale emise în România.
Romfilatelia emite în fiecare lună seturi filatelice interesante dar, din păcate, mult prea scumpe, sfidând întreaga comunitate din România dar şi Uniunea Poştală Universală, prin preţuri, uneori, nejustificat de mari, mai ales având în vedere că marea majoritate a colecţionarilor au un venit destul de mic, descurajând, astfel, şi începerea acestui hobby de către tineri.
Lumea filatelică românească este zdruncinată şi de numeroase scandaluri, cel mai notoriu fiind acela al dispariţiei unor timbre inestimabile din cadrul colecţiei expuse la Muzeul Filatelic Român, ce se află în clădirea Muzeului Naţional de Istorie a României, răspunsul autorităţilor fiind inexistent.
Dezinteresul se reflectă şi în modul în care este organizat muzeul, multe dintre timbre fiind păstrate în condiţii precare iar cei ce vor să admire aceste nepreţuite obiecte ce reprezintă o parte a patrimoniului cultural românesc trebuie să se lupte cu nişte sertare vechi, rigide, de metal, deseori ieşind din micuţa sală cu bătături la mâini. De asemenea, şi modul în care sunt aşezate descurajează orice vizitator de a vedea întreaga colecţie.
Filatelia românească îşi recapătă locul exclusivist pe care această pasiune o întruchipa la începuturile ei, fiind astăzi înţeleasă doar de cei ce au o educaţie în acest sens.
Timbrul este, alături de imn, drapel, stemă, unul dintre simbolurile reprezentative ale fiecărui stat iar gradul de cultură şi civilizaţie este dat de respectul pe care societatea îl are pentru aceste valori.